Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.
Activitatea lui Mihail Sadoveanu în viata masoneriei a însemnat zece ani de urcușuri, frământări și patimi aprinse.
A fost inițiat în 1927, la Iași. A suit repede ierarhia masonică datorită celebrității sale literare. În 1929 este deja grad 33 şi membru al “Supremului consiliu de grad 33 si ultim al ritului scoțian antic si acceptat in Romania“ . În 1930 Loja Națională din România este recunoscută de către Marea Loja Unită a Angliei , în fapt o recunoaștere a activității masonice din România. Mare Maestru era prințul George V. Bibescu nepot de domn, aviator de valoare. Sadoveanu a făcut totul să îl înlăture, pentru a se înscăuna el în loc. Ceea ce a și reușit cu prețul unor sciziuni și scandaluri care au marcat anii ’30. Ca urmare Sadoveanu este dezavuat, chipul lui este ars în efigie. George Valentin Bibescu demisionează. Marea Lojă Națională se destramă. O vreme coexistă două mari loji, invocând fiecare recunoașterea.
Odată cu ridicarea extremei drepte, viața masonilor devine dificilă având loc atacuri, persecuții etc. Anul 1937 aduce trecerea în adormire a masoneriei de rit scoțian și tot în 1937 regele Carol al II-lea interzice Francmasoneria. În noul creat Front al Renașterii Naționale, partid unic, patronat de rege, la vârf, apare şi Mihail Sadoveanu, decis să nu rămână în afara vieții politice. După lovitura regală din august 1944 s-a pus problema reînvierii masoneriei în Romania. Sadoveanu a preferat să “joace cartea rusească” astfel că a asistat impasibil la distrugerea lojilor masonice în anii ’48-51 de către comuniști, şi la arestare şi închiderea în pușcării a multora dintre “frații” săi.
O parte importantă din activitatea lui M. Sadoveanu s-a desfăsurat la Iași, în Casa cu turn.
