Titu Liviu Maiorescu (1840 -1917) a fost o personalitate remarcabilă a României sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX. Maiorescu este autorul teoriei “formelor fără fond”, baza junimismului politic și “piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Ioan Slavici.
El însuși mason activ în loja Steaua României din Iași, unde fusese inițiat la 26 noiembrie 1866 (sub ciocanul Venerabilului George Suțu), Titu Maiorescu, a reușit să adune în jurul lui elitele timpului său, peste 150 de masoni, care au activat în cenaclul literar Junimea, considerat de istoricii literari ”latura ştiinţifică şi artistică a masoneriei ieşene”.
A avut o viață tumultuoasă, atât în plan public, profesional, dar și personal, împărțita între activitatea politică (în care avea să ajungă pana la funcția de prim-ministru, dar și să piardă un prieten din tinerețe, pe P.P. Carp), universitară (ca profesor a avut și a promovat discipoli de valoarea lui C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Pompiliu Eliade ș.a.), de avocat si de critic literar. I s-a reproșat lui Maiorescu faptul ca n-a consacrat mai mult timp literaturii, dar, atât cât este, opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române.
Este înmormântat în cimitirul Bellu din București alături de membri ai familiei.
Citeste mai mult: adev.ro/pbd00t
