Conacul Oteteleșteanu

Conacul este construit la granița dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea preluând elemente arhitecturale de la construcțiile de tip cule și elemente brâncovenești. Ctitorii domeniului și ai conacului sunt boierii Otetelișeni, o familie de mari patrioți și filantropi ai vremurilor lor.

Odată cu instaurarea regimului comunist, conacul a fost naţionalizat şi transformat în muzeu, pentru ca în 1991 să fie retrocedat descendenţilor familiei, de administrarea sa ocupându-se în prezent Fundaţia „Domeniul Otetelişanu”.

Amplasat în punctul cel mai înalt al terenului, monumentul are un plan rectangular şi a fost construit în întregime din cărămidă, zidurile masive având grosimi de 80 cm la subsol şi 70 cm la parter. În plus, prezenţa meterezelor pe toate laturile accentuează funcţia de apărare.

Nu au fost neglijate însă nici aspectele legate de confort, căci edificiul era până la urmă o locu­inţă, aspecte care, în secolul al XIX-lea, odată cu lucrările de extindere, capătă o importanţă din ce în ce mai mare, în defa­voarea celor de apărare. Prezenţa foişorului pe latura de sud adaugă o notă de eleganţă faţadei, coloanele sale cilindrice, tencuite şi văruite susţinând arcade trilobate asemănătoare cu cele ale altor case întărite olteneşti, dintre care cele de la Măldăreşti, Groşerea sau Brabova sunt poate cele mai cunoscute. Închis cu zidărie şi geamuri, la începutul secolului XX, pentru a adăuga încă o cameră de locuit familiei numeroase a boierului, foişorul a fost readus la imaginea de odinioară cu ocazia lucrărilor de restaurare.

Aici a copilărit Petrache Poenaru.