Petrache Poenaru venea pe lume într-o zi geroasă de 10 ianuarie, în anul 1799. Istoricii susțin că Petrache Poenaru părăsește casa părintească la o vârstă destul de fragedă, pentru a locui la Conacul Oteteleșteanu, din Benești (azi Jud. Vâlcea), fiind de fapt înrudit cu renumita familie boierească.
Participă la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, din poziția de secretar personal al acestuia. La 22 de ani editat primul ziar românesc – Foaia de propagandă – în care prezenta idealurile revoluției. Încurajat de Tudor a făcut studii la Craiova, Bucureşti, și apoi bursier în exil la Berlin, Viena și Paris unde mulți din tinerii de vârsta lui au fost inițiați în masonerie . Întors în Tara Românească fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcționează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor.
La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală” şi devine astfel deținătorul primului brevet de invenție obținut de un român, doar ca acesta nu a intrat în producția de serie. Sistemul său de a împinge cerneala spre vârful în care era montată penița, prin ușoara apăsare a țevii, care este marea inovație în această direcție, va duce mai târziu la inventarea pistonului.
Trei ani mai târziu, înainte de a se întoarce în ţară. Petrache Poenaru devine primul român care face o călătorie cu trenul, acesta participând, în Anglia, la inaugurarea primei căi ferate din lume.
Întors în ţară în 1830, Petrache Poenaru a fost numit în funcții administrative şi politice. În timpul Revoluției din 1848, vâlceanul a ajuns în spatele gratiilor, acesta fiind arestat pentru că a făcut parte din comisia de eliberare a robilor ţigani. După Revoluția de la 1848 şi Unirea Principatelor din 1859, Petrache Poenaru a ajuns în preajma domnitorului Alexandru Ioan Cuza, conducătorul Lojei “Steaua Dunării”. La acel moment (1856), Poenaru era deja Venerabil într-o lojă masonică bucureșteană, dar nu știm cum se numea ea. Devine un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Poenaru nu putea sta în preajma domnitorului dacă nu ar fi fost mason.
Cu cinci ani înainte să moară, în 1870, inventatorul devine membru al Academiei Române.
Petrache Poenarul a rămas în istorie nu doar ca inventator, ci şi ca pedagog, matematician şi inginer, fiind autorul primului curs de geometrie din Țările Române şi coautor al primului dicţionar francez-român. Totodată, inspirat de istoria românilor, dar si de practicile franceze, P. Poenaru este cel care a lansat stindardul tricolor rosu, galben, albastru printre pandurii lui Tudor, care ulterior a fost preluat si de pașoptiști și a devenit Drapelul României moderne.
