Drapelul tricolor

Inspirat pe de-o parte de francezi, pe de alta de istoria românilor,  Petrache Poenaru este cel care a creat stindardul armatei lui Tudor Vladimirescu. El este cel care a venit cu ideea înlocuirii vechiului steag, format din două bucăţi pătrate de pânză după unii, mătase după alţii, albă şi albastră.   În 1821, culorile roşu, galben şi albastru se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu. Ulterior, tricolorul va fi preluat de pașoptiști şi va ajung, peste decenii Drapel național.

Proclamaţia lui Tudor Vladimirescu de la Padeş, de la 23 ianuarie 1821, s-a rostit sub flamurile steagului revoluționar, lucrat sub indicația lui Tudor şi a sfetnicului săi Ilarion, episcopul Argeşului originar din Mălaia – Vâlcea, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, de către monahul David.

Potrivit documentelor, drapelului răscoalei lui Vladimirescu i s-a atribuit pentru prima oară semnificaţia:e. Potrivit documentelor, drapelului răscoalei lui Vladimirescu i s-a atribuit pentru prima oară semnificaţia:
Libertate prin albastrul cerului,  Dreptate – prin galbenul ogoarelor şi  Frăţie – roşul sângelui.

Într-o lucrare din 1962, Stelian Metzulescu susținea că „prima dovadă a tricolorului românesc o aflăm de la Tudor Vladimirescu (1821)“.
Tricolorul, potrivit istoricului Marin Iordache. a fost găsit şi pe zidul unei biserici din Braşov, tot la începutul secolului al XIX-lea: „Dacă la 1821, cu 13 ani ani înaintea adoptării lui oficiale, tricolorul românesc exista la steagul lui Tudor Vladimirescu, originea sa se pierde în trecutul îndepărtat al istoriei  poporului nostru”, mai spune specialistul menționând că pictura din lăcașul de cult Dîrste, care conținea culorile tricolorului, data din anul 1808.

Flamura tricoloră a națiunii române, având însemnate cuvintele „Virtutea română reînviată” a fost arborată, cum spuneam, ulterior, de pașoptiști. O revedem la Marea adunare de la Blaj, din 1848, după ce fusese declarată drapel naţional de Conferinţa de la Sibiu. Un steag asemănător ar fi servit şi lui Avram Iancu.

În 1863, steagul care reprezenta „totodată trecutul, prezentul şi viitorul ţării, întreaga istorie a României!”, potrivit domnitorului Alexandru Ioan Cuza, avea culorile redate orizontal, în ordinea roşu galben şi albastru, de sus în jos.
Şi Mihail Kogălniceanu avea să spună, în 1867, că tricolorul românesc înseamnă „neamul nostru, din toate ţările locuite de români”. Este anul în care a fost adoptat, pe timpul domniei lui Carol I, în forma pe care o are şi astăzi, adică având culorile aşezate vertical, în ordinea albastru, galben şi roșu, iar în centru – stema ţării. „În cele patru colţuri, nişte ghirlande din frunze de laur, apărea cifrul domnitorului Carol I”, potrivit muzeografului Şerban Constantinescu, de la Muzeul Naţional de Istorie a României.
Astfel a fluturat în 1877, când s-a proclamat independența României ca stat