Născut în comuna Tâmpeni, judeţul Olt, care acum se numeşte Nicolae Titulescu, se cunoaște despre el că a fost inițiat în Francmasonerie încă de la vârsta de 20 de ani. Se spune că ar fi fost copil din flori al lui Pavlică Brătăşanu, om politic și mare figură a masoneriei de la acea dată.
Inteligență nativă și foarte muncitor, după completarea studiilor în drept la Paris, a fost parlamentar în partidul lui Take Ionescu si ministru de finanțe în guvernul Brătianu. In vara lui 1918 a format la Paris împreună cu alte figuri proeminente ale intelectualității românești – Take Ionescu, O. Goga, T Vuia, C.Mille – Comitetul Național Român cu scopul de a promova valorile naționale ale românilor.
Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 și 1931) președinte al acestei organizații internaționale. În această calitate a militat contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii.
In ”Convorbire cu dr. Șerban Milcoveanu, publicată în „Oltul cultural“, cu privire la participarea lui Nicolae Titulescu la alegerile din
1937 în calitate de deputat pentru judeţul Olt” Slatina, 8 noiembrie 2005 publicată în ”Nicolae Titulescu – Opera Politico-Diplomatică 1 Ianuarie 1937–31 decembrie 1937, Partea III, Volum îngrijit de: George G. Potra” se amintește că N. Titulescu a obținut cu anumite sacrificii recunoașterea unirii Transilvaniei cu România prin Conferința de pace de la Paris din 1919. Accesul lui și rezultatul acesta a fost posibil numai după inițierea lui in masonerie, întrucât, după cum se precizează în sursa citată, ”francezul G. Clemenceau, englezul Lloyd David George şi americanul Woodrow Wilson erau masoni și anterior nici un alt diplomat român nu avusese success”.
A fost indepărtat din viața politică de Carol al II-lea, urmare a ascensiunii revizionismului în Europa. A murit in exil la Cannes în 1941 si a fost repatriat pentru a fi înhumat la Brașov, în curtea Bisericii Sf. Nicolae din Șchei.
