Prieten cu M. Kogălniceanu și cu N. Bălcescu, Vasile Alecsandri (1818/1820/1821 – 1890) a fost membru onorific al Societății Junimea încă de la fondarea acesteia. In 1854 apare sub conducerea sa “România literară”, revistă la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.
Cel puțin la fel de importantă ca activitatea literară a lui Vasile Alecsandri a fost activitatea lui politică. A fost unul dintre fruntașii mișcării pașoptiste din Moldova, redactând împreună cu M.Kogălniceanu și C. Negri ”Dorințele Partidei Naționale din Moldova”, principalul manifest al revoluționarilor moldoveni.
Abia în 1857 Vasile Alecsandri este inițiat la Iaşi, în Loja L’Etoile du Danube. . Loja ieşeană va stipendia şi apariţia unei publicaţii cu acelaşi nume, condusă de M.Kogălniceanu, în care Alecsandri publică Hora unirii (1857).
Intrarea lui Alecsandri în masonerie a survenit în condițiile acceptării candidaturii acestuia la domnia Moldovei. Participarea la scrutin nu s-a mai întâmplat, urmare a luptei politice și retragerii poetului din viața politică, dar acțiunile sale au deschis calea unui alt Frate – Alexandru Ioan Cuza. De altfel, Al.I. Cuza se bucura și de sprijinul mult mai puternic al lojii omonime din București iar urmarea se cunoaște, acesta a fost ales domn al Moldovei și al Țării Românești.
Retragerea poetului din viața politică la conacul de la Mircești a însemnat, după anumiți istorici, și retragerea sa din activismul masonic.
