Bánffy György al II-lea (1746-1822) a avut o carieră politico-administrativă strălucită, fiind favorit al împărătesei Maria Tereza și al împăratului Iosif al II-lea ai Imperiului Austro-ungar. A succedat lui Samuel Von Brukhental în poziția de Guvernator al Transilvaniei. A depus jurământul de credinţă faţă de împărat la Viena, în faţa acestuia, la 18 martie 1787. G. Bánffy a solicitat împăratului dreptul de a se prezenta oricând la Viena, fără autorizaţie specială, permisiune care i s-a acordat. A fost instalat guvernator la 21 mai 1787, fără convocarea deputaţilor. A fost cel care a mutat Dieta de la Sibiu la Cluj. A locuit in resedinta familiei, Conacul Bánffy din Bonțida. Inițial înmormântat la Sibiu, a fost ulterior reînhumat în Cimitirul Central (”Hajongrad”) din Cluj-Napoca
G. Bánffy a privit cu reținere ideile promovate de Revoluția franceză, din postura lui de guvernator al Transilvanieiși, deși a spijinit eforturile de autodeterminare ale popupulațiilor din Transilvania (români, maghiari, sași, secui). De exemplu, a sprijinit ridicarea în ilegalitate, între 1801 și 1803, a primei biserici românesti din Cluj de către episcopul greco-catolic Ioan Bob (oficial șantierul fusese deschis pentru a se construi un depozit de cereale…). Cu toate că permisivitatea manifestata de G. Bánffy față de aspirațiile românești nu este pusa, de regulă, în legatură cu apartenența sa la masonerie, o asemenea legatură nu trebuie pierdută din vedere, daca ținem cont de contextul general al epocii.
În 1777 a fost primit “frate ucenic” în Loja ”Sf. Andrei trei frunze de nufăr” din Sibiu. După câţiva ani va deveni cavaler al lojii, iar în 1784 se va găsi în fruntea tuturor francmasonilor din Transilvania, unde va rămâne până în anul 1790, când se dizolvă lojile francmasonice urmare a voinței împăratului Leopold al II lea.
