Ioan Piuariu-Molnar (1749 – 1815) este primul medic român. S-a născut la Sadu în jud. Sibiu.
În 1776 cu sprijinul lui Samuel von Brukhental obţine o bursă pentru studierea chirurgiei la Universitatea din Viena. În 1777 se stabileşte la Sibiu unde a fost numit „medic oculist al Marelui Principat al Transilvaniei” şi „Protomedicus” al Ardealului, rang de frunte în ierarhia medicală a ţării. Dintr-un raport al său se arată că numai în anul 1786 a vindecat nu mai puţin de 101 cazuri, ceea ce, pentru condiţiile de atunci, este un număr impresionant. În 1791 este chemat la Universitatea din Cluj devenind astfel primul profesor universitar român din Transilvania.
A mai fost filolog, autor al celei dintâi gramatici româno-germane și al unui dicționar român-german, precum și traducător al unei istorii universale la care a avut și contribuții proprii. A colaborat la redactarea documentului Supplex Libellus Valachorum (1791) și a inițiat prima publicație științifică medicală, ”Sfătuire către studenții în chirurgie” (1793).
I.Piuariu-Molnar a avut îndrăzneala – aşa cum putea fi considerată în epocă – de a cere să i se acorde titlul de nobil. Ani buni cererea sa a fost uitată, până când, în 1791, magistratul Scaunului Sibiului a îndemnat ca medicului să-i fie acordat predicativul nobiliar ”de Mullersheim”. La 21 martie 1792, curtea de la Viena i-a aprobat înnobilarea
Unul dintre cei mai importanţi reprezentaţi ai iluminismului român, I.Piuariu-Molnar a fost inițiat în loja masonică sibiană „St. Andreas”, la 16 septembrie 1781. Gradele de Companion și Maestru le-a primit în aceeași lojă, la 17 aprilie 1783 și, respectiv, 13 octombrie 1784.
A murit la Sibiu și a fost înmormântat în Cimitirul Buna Vestire.
Fotografia este coperta lucrării celebre a lui I. Piuariu-Molnar: Retorică adecă Învăţătura şiăntocmirea frumoasei cuvântări : împodobită şi întemeiată cu pildelevechilor filosofi, şi dascăli bisericeşti. (Buda : în Crăiasca Tipografie Orientalicească a Universitatei Peştii, 1798.).
