Eftimie Murgu (1805-1870) „doctor în filozofie, mădular al Universităţii din Pesta, diplomat cesaro-crăesc, pravilist şi profesor de filozofie” intemeiază în 1835 catedra de filosofie a Academiei Mihailene din Iași de unde propaga idei revoluționare care au iscat nemultumiri în rândul boierimii conservatoare. Se știe despre el ca a fost Venerabil al unei Loji din Iași, dar asta nu l-a ajutat in conflictul sau cu Gh. Asachi și printul Mihail Sturdza.
S-a mutat la București unde i-a avut ca elevi pe Nicolae Bălcescu și C.A. Rosetti. În timpul şederii la Bucureşti, Murgu se împrieteneşte cu Dimitrie Filipescu şi profesorul francez I. A. Vaillant. Împreună cu aceştia pune bazele unei societăţi secrete a cărei activitate începe în 1840. Mişcării i s-au alăturat la scurt timp Nicolae Bălcescu, D. Macedonski, Cezar Bolliac, Marin Serghiescu, Constantin Telegescu şi alţii. Societatea îşi propunea să militeze pentru independenţa ţării, pentru instaurarea unei republici democratice, pentru egalitatea în faţa legii şi constituirea unei armate revoluţionare. Urmare a acestor activități a fost exilat la Sibiu.
În aceste condiţii Murgu se stabileşte la Lugoj, aproape de localitatea de baștină, ca avocat. Aici iniţiază o campanie de emancipare a bisericii ortodoxe româneşti de sub ierarhia sârbească. Şi aici se alătură societăţii secrete „Constituţia”, înfiinţată în 1830, care milita pentru unirea românilor de pe ambele părţi ale Carpaţilor într-o singură republică. Lui Murgu îi revine meritul de a fi mobilizat elementele româneşti şi de a le fi coagulat în jurul ideii naţionale, care va sta la baza revoluţiei din 1848.
După eliberare s-a retras din politică la Lugoj până în 1861 când a fost ales deputat în Dieta de la Budapesta alături de Vincenţiu Babeş şi de Aloisiu Vlad, vechiul său camarad de la 1848. S-a stins din viaţă la Budapesta, în data de 8 mai 1870 şi a fost înmormântat în cimitirul Rerepesy. Osemintele sale au fost aduse în ţară în 1932 şi reînhumate în capela cimitirului ortodox din Lugoj.
