Deși cunoscut mai ales pentru că a fost primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, dotat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare (18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris) Traian Vuia (1872-1950) a avut și o activitate politică semnificativă.
A făcut parte din Consiliul Naţional al Românilor din Transilvania şi Banat, fiind delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, în discuţiile legate de Banat – era născut într-un sat din apropierea Timișoarei care azi îi poartă numele. Conducătorul delegaţiei române la Paris, Alexandru Vaida-Voevod, care a descris în memoriile publicate ulterior întâlnirea cu masonii din Loja Ernest Renan, condusă de Marcel Huard: ”Huard era redactor la «Le Temps» şi Venerabilul lojei francmasonice Ernest Renan. În înţelegere cu Brătianu, am făcut cunoştinţă cu dânsul şi am intrat în lojă, împreună cu C. Brediceanu, M. Şerban, Gh. Crişan, I. Pilat, Tr. Vuia şi V. Niţescu. După îndeplinirea formalităţilor rituale am participat de 4-5 ori la «lucrările» lojei. La «templul» din Rue Cadette au fost abonate ziare şi reviste anglo-americane, când trupele aliate, retrase de pe fronturi, inundaseră Parisul. Dar la scurt timp după aceea nu a mai pus piciorul în acel local nici un soldat aliat. Cauza a fost destul de stranie. De la conducerile anglo-americane sosise ordinul care interzicea promiscuitatea. Francezii erau sub altă obedienţă decât anglo-americanii. Mi s-a explicat. Francmasoneria franceză urmărea scopul de a răspândi, în toate clasele sociale, educaţia gândirii politice prin discuţii libere în şedinţele săptămânale ale lojelor. Englezii erau obligaţi să evite discuţiile publice şi datori să se ocupe cu opere caritabile”, a scris fostul prim-ministru al României.
O dată cererea de intrare în masonerie primită, Maestrul venerabil al Lojii Ernest Renan o transmite la 24 mai 1919 Consiliului Ordinului, însoţită de o recomandare dintre cele mai călduroase: „Îmi permit să vă atrag atenţia binevoitoare asupra caracterului excepţional şi cu totul special al acestei cereri. Aceşti profani nu sunt decât de puţină vreme la Paris. Ei se vor reîntoarce după încheierea definitivă a păcii în România, unde anumite societăţi secrete funcţionează, dar unde francmasoneria nu există, şi unde, admişi în Ordinul nostru, ei se vor grăbi să constituie unul sau mai multe ateliere afiliate Marelui Orient al Franţei. Cererea lor este însoţită de certificatul de onorabilitate, cu caracter oficial, echivalentul cazierului lor judiciar. În plus, însuşi caracterul misiunii lor diplomatice îi pune la adăpost de orice suspiciune”.
Este consemnat că audierea conducătorului delegaţiei române, Alexandru Vaida-Voevod, a avut loc în 28 iulie 1919, iar a doua zi, Maestrul Venerabil al lojii Ernest Renan, Marcel Huart, l-a anunţat că, îndată după audieri, numeroasa adunare le-a fost în întregime favorabilă. Iniţierea în tainele francmasoneriei a lui Traian Vuia, împreună cu alţi membri ai delegaţiei române, a avut loc la 4 august 1919.
În anii care au urmat, fratele Traian Vuia s-a implicat trup şi suflet în lupta pentru unirea Transilvaniei cu Regatul României. Meritul i-a fost recunoscut câţiva ani mai târziu, atunci când, în 1931, a fost decorat de regele Carol al II-lea cu Ordinul „Ferdinand I”, clasa comandor, „pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Marii Uniri”. Totodată, Traian Vuia, a fost numit membru de onoare al Academiei Române în 1946.
S-a stins din viaţă în 1950, la Bucureşti, fiind înmormântat în cimitirul Bellu.
