Cimitirul Bellu

La 26 noiembrie 1852, Sfatului Orășenesc al Bucureștilor hotărăște începerea lucrărilor de amenajare a cimitirului pe locul gradinii de portocali aparținând baronului Barbu Bellu (1825-1900). Arhitectul Alexandru Orăscu întocmește planurile pentru ridicarea capelei pe locul unde fusese cândva biserica lui Bellu cel Bătrân (1799-1853), tatăl baronului. Interiorul era realizat de pictorul Constantin Lecca. În toamna lui 1855 încep amenajările terenului, primele înmormântări fiind în 1856, iar în septembrie 1858 cimitirul începe să funcționeze legal.
C. A. Rosetti, inițiatorul organizării Cimitirului Bellu, este primul concesionar pe care îl putem găsi în Arhiva Cimitirelor. În noiembrie 1859 cumpără un loc de veci aici, pentru fiica sa, Elena. A fost urmat de scriitorul Cezar Bolliac care, în 1860, și-a înmormântat aici soția, Aristița, fiica boierului Izvoranu.
Din anul 1862 Cimitirul Bellu trece sub aripa Municipalității bucureștene, așa că, în momentul în care vechea capelă se dărâmă, primarul Pache Protopopescu pune piatra de temelie la noua capelă care va fi clădită în stilul catedralei din Karlsbad. Ea va fi pictată la început de Mihail Popp, iar mai târziu repictată de Dimitrie Belisarie și Arthur Verona. Cimitirul Bellu avea 17 hectare în 1859, iar în prezent măsoară 28 de hectare.

Personalități îngropate aici:

• Alexandru D. Golescu
• Bogdan Petriceicu Hașdeu
• Cezar Bolliac
• Duiliu A. Zamfirescu
• Florian Pittiș
• Mihail Sadoveanu
• Petrache Poenaru
• Titu Maiorescu 
• Traian Vuia
• ș.a